M-a cam coplesit dezgustul de situatii si de persoane asa ca am decis sa nu imi mai pese. Merg cu fruntea sus si profit de ce e mai bun si frumos pentru binele meu si al celor la care tin.
Ultimele zile au fost asa si asa, cu zambete si lacrimi, cu emotii si deznadejdi. Patul, mi-a fost amant, in lipsa lui, in momente de tristete, si aliat perfect, in producerea somnului, dupa orele 3 noaptea. Acum mi-au revenit fortele si dorintele.
Abea am iesit din dus si imi sta parul ud, greu, pe umeri. E o senzatie placuta si linistitoare. M-a durea carnea inainte sa intru in baie si imediat ce a curs apa pe mine, m-am simtit mult mai bine. Poate, pentru ca am dormit neclintita azi noapte, plangand. De ce am plans? Imi era inima atat de grea si amara de ce vazusem si auzisem. Imi pasase de ei, de binele lor. Acum nu imi mai pasa pentru ca m-au ranit. Sunt alte persoane care merita mai multa atentie. L. m-a incurajat de departe. Am fost fericita.
M-am trezit cu greu dintr-un somn adanc si plin de vise frumoase cu el.... Am oftat si m-am clintit din pat. M-am apucat de curatenie, am mancat ceva pe fuga si m-am bagat direct in dus cu televizorul lasat pe muzica.
Ziua a trecut...aiurea.Acum sunt bine si stau... Ma simt ca o floare de noapte care si-a deschis petalele proaspat. Vreau lucruri noi si placute.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu